Citatul Zilei

Trafic Site.Ro

JurnalulZilei

Loading...

stiri

miercuri, 16 mai 2012

GEOGERFIE.MASIVUL BUCEGI.REFERAT






MASIVUL BUCEGI.ROMANIA.DATE COMPLETE PENTRU ELEVI

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurandu-se între Valea Prahovei la est si culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov.

ETIMOLOGIE
Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci.
În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia, se spune că mănăstirea a fost ridicată "la pustie sub muntele Buceciul". Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun ca huceagul sau buceagul este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se intâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu acelasi sufix ca în Măneciu sau Moeciu[3].

GEOGRAFIE

Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorește râul Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord-est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești.

Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500–900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la nord către sud).


Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la sfîrșitul Neogenului și începutul Cuaternarului.
Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros.
-Avenul de sub Babele
-Peștera de pe Piciorul Babelor
-Peștera Ialomiței
-Peștera Ursului
-Peștera Onicăi
-Peștera Pustnicului
-Peștera Rătei
-Peștera Tătarului
-Avenul Vânturiș
-Platoul carstic Lespezi

În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial.
-Cheile Zănoagei
-Cheile Tătarului
-Cheile Coteanului
-Cheile Orzei
-Lacul Bolboci - lac de acumulare
-Lacul Țigănești - lac glaciar la altitudinea de 2050 m
-Lacul Scropoasa - lac de acumulare

RESURSE NATURALE


Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se pentru piatră de construcții sau fiind folosiți ca pășuni pentru oi, parte din transhumanță.
exploatări forestiere, Fabrica de Hârtie Bușteni - desființată în 2008
calcare, cariera Lespezi ce alimentează Combinatul de la Fieni
calcare, în 1878 Azuga avea o fabrica de var
ape, 1899 fabrica de bere Azuga

CLIMA

Clima se caracterizează prin temperaturi medii de 2-6° Celsius și 0-2° Celsius la peste 1800 m altitudine, precipitații abundente de 800–1200 mm/an și vânturi puternice. Pe platoul Bucegi se întâlnește climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2° Celsius, precipitații puține și vânturi foarte puternice. În Bucegi, ca pe orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede, existând chiar zile în care cel puțin trei anotimpuri sunt prezente în timp relativ scurt. Numărul mediu de zile de iarnă, cu temperaturi mai mici de 0° Celsius, este de 47 zile/an, iar numărul mediu de zile cu temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an.

PUNCTE DE INTERES


Pietrele de la Omu - importanță geomorfologică, se găsesc pe Vârful Omu din nordul masivului, cel mai înalt punct din munții Bucegi, fiind al optulea vârf din România, cu o altitudine de 2.505 m.
Crucea Eroilor Neamului, de importanță istorică și turistică, este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, pentru a cinsti memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial.
-Cascada Urlătoarea - importanță hidrologică, situată la o distanță de 1 ½ ore de mers de Bușteni.
-Avenul Vânturiș - importanță speologică
-Cascada Vânturiș - importanță hidrologică
-Colții lui Barbeș - importanță geomorfologică
-Claia Mare - importanță geomorfologică
-Portița Caraimanului - importanță geomorfologică
-Ogașul Spumos - importanță geomorfologică
-Peretele Văii Albe - importanță geomorfologică
-Colții Morarului - importanță geomorfologică
-Ceardacul din Valea Cerbului - importanță geomorfologică
-Avenul din Bucșoiu - importanță speologică
-Mecetul Turcesc - importanță geomorfologică
-Hornurile Mălăieștilor - importanță geomorfologică
-Circul Glaciar Țigănești - importanță geomorfologică
-Arcada din Valea Gaura - importanță geomorfologica
-Valea Țapului - importanță geologică
-Popasul Strunga - importanță geologică
-Punctul Fosilifer de pe Vf. Gaura - importanță paleontologică
-Cascada Doamnei - importanță hidrologică[4]
-Sfinxul - importanță geomorfologică și turistică


 Este un megalit situat la 2.216 m altitudine.
Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele si istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.
În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Topleț, Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon etc.




-Babele - importanță geomorfologică și turistică


Sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (altitudine 2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpații Meridionali, important obiectiv turistic.. Cabana Babele situată sub vărf este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi.
"Babele" sunt martori de eroziune, formate prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume.
Accesul poate să fie cu telecabina Bușteni-Babele din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă.


-Peștera Avenul de sub Babele - importanță speologică

Avenul de sub Babele și Peștera de pe Piciorul Babelor sunt cavități formate ca urmare a tracțiunii exercitate de forța gravitațională asupra abruptului din apropiere. Astfel au apărut, în urma ruperii stratelor de rocă, spații subterane paralele cu abruptul, orientate de la sud-est la nord-vest, penetrabile pentru om. Privind de pe poteca turistică se observă, spre sud, în mod evident, fisura paralelă cu abruptul, lungă de zeci de metri.

Intrarea, situată la 2020 m altitudine, era o pâlnie uriașă la gură (10 x 5 m), adâncă de 8 m, ce se putea coborî fără echipament[1]. Golul subteran, lung de 388 metri, cu adâncime maximă de 40, 3 metri, explorat de Clubul Emil Racoviță din București (vezi hartă în revista Munții Carpați, nr. 5) a fost colmatat cu piatră împinsă de buldozere, în anii 90. Se spera astfel în eliminarea unui obstacol de pe pârtia de schi Babele - Peștera. Cei peste 400 metri cubi de rocă introduși în aven s-au tasat și redistribuit în adâncime, pe golul de tracțiune gravitațională din apropierea versantului spre Valea Sugărilor, în anul 2004 avenul fiind redeschis. [2]. În 1982 Cercul de speologie Focul Viu București a cartat peștera cu următoarele dimensiuni: 241 m dezvoltare și -41 m denivelare[3]. Avenul de sub Babele era caracterizat, la sfârșitul lui 1985, prin 388 m dezvoltare, 40,3 m adâncime și 70,5 m distanță maximă între punctele cele mai îndepărtate de pe planul peșterii (extensia cavității), un record național de dezvoltare (lungime) pentru peșterile în conglomerat din munții noștri, pâna în 1988 când Peștera Toșorog (Munții Suhard), explorată de Clubul Montana Onești, a detronat, cu o lungime de 423 m acest record.

Plecăm pe traseul turistic ce se îndreaptă de la cabana Babele (2206 m altitudine) spre hotelul Peștera. Chiar înainte de a sosi la marginea abruptului numit Cimitirul Elefanților, denivelare inconfundabilă de circa 20 m, vizibilă tocmai din versantul apusean al Bucegilor, de o parte și cealaltă a potecii se află intrările în Peștera de pe Piciorul Babelor (dreapta, într-o mică depresiune de circa zece metri diametru, aflată cu 8 m mai sus de traseul marcat) și în Avenul de sub Babele (stânga, printre denivelările sterpe a ceea ce s-a dorit a fi pârtie de schi).

-Platoul cu ciuperci de gresie - importanță geomorfologică
-Cheile Horoabei - importanță geomorfologică
-Ponorul din Horoaba - importanță geomorfologică
-Cheile Urșilor - importanță geomorfologică

-Peștera Ialomiței - importanță speologică și turistică

Se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m

De la Babele se poate cobori cu telecabina sau pe poteca marcata la Pestera Ialomitei, situata in Cheile Pesterii de pe Valea lalomitei, la altitudinea de 1660 m. Pestera Ialomiței poate fi vizitată până la incăperea Altarului, suprafața accesibilă turiștilor de 400 m. Turiștii pot vizita peștera zilnic, între orele 8-11 și 14-17. Intrarea costă 10 lei pentru accesul în Peșteră , călătoria printre stalactite și stalagmite poate începe


Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și sali. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.
Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mânăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum.
Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal(în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, "Ursus Spelacus Blum", printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor. . După o nouă galerie lungă de 40 m, urmează sala la Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime. Alte sali: Sala Hades. Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică.


-Calcarele de la Strungulița - importanță geologică
-Izbucul din Horoaba - importanță hidrologică
-Turnul Seciului - importanță geomorfologică
-Izbucul Coteanu - importanță hidrologică
-Cheile Tătarului - importanță geomorfologică
-Cheile Zănoagei - importanță geomorfologică




FLORA
Toate studiile botanice efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii reprezentate, specifică atât pădurilor de conifere și foioase cât și pajiștilor alpine, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestui complex de forme, asociații și peisaje. În 1935, o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă doua rezervații din bazinul Ialomitei și câteva puncte fosilifere din sud.


ZONAREA FLOREI







Teritoriul Parcului Național Bucegi include trei etaje de vegetație:


1. Etajul montan superior ( Platoul Bucegilor ) - reprezentat pe versantul prahovean al masivului numai în porțiunea dintre Sinaia și Valea Morarului. Asociația dominantă aici este făgetul cu brad specific Carpaților Orientali și Meridionali (până la valea Oltului), cu întreaga sa compoziție floristică. Pătura ierbacee cuprinde elemente carpatice, cum sunt: colțisorul, vulturica, odoleanul, tătăneasa, mierea ursului, piciorul cocoșului, floarea paștilor. Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad de la Sinaia (lângă castelul Peleș), care mai cuprinde încă arbori monumentali de până la 50 m înalțime și diametre considerabile. De asemenea, unul dintre cele mai frumoase arborete pure de brad din Bucegi, deși mai tînăr, se găsește deasupra localității Poiana Țapului, pe drumul spre cascada Urlatoarea. Între speciile cu răspândire sporadică în Carpați și caracteristice acestui etaj de vegetație menționăm în primul rând tisa , care se află în exemplare izolate sau în pâlcuri în câteva stațiuni, și anume la :stâncile Sf. Ana (2 exemplare); valea Peleșului; sub stâncile de sub Poiana Stânci, la 1050 m, și deasupra carierei de piatra Piatra Arsă; pe Jepii Mici; pe valea Comorilor, la circa 1250 m; pe Caraiman, în vâlcelul Spălat de sub colțul Picătura, la 1280 m altitudine (circa 10 exemplare). O altă raritate în cuprinsul masivului este salba moale, care se află numai în cuprinsul acestei rezervații, în apropiere de stâncile Sf. Ana, în pădurea Jepii Mari și pe valea Urlatoarea Mică din Jepii Mici. Datorită poziției lor adăpostite și calcarelor titonice (gălbui), stâncile Sf. Ana de deasupra Sinaiei au favorizat menținerea unor elemente rare ca liliacul, iedera albă prezente la o altitudine excepțională a unor specii lemnoase proprii regiunilor inferioare: prunul, lemnul, alunul, frasinul. În lumea pâraielor și în cheile acestora se afla o vegetație foarte bogată. Dintre numeroasele specii, majoritatea de statură înaltă menționăm: lăptucul oii, lopațeana, șolandul, magul, piciorul cocoșului, iarba ciutei, ciulinul. Vegetația lichenologică saxicolă din etajul montan superior este foarte variată în raport cu lumina, poziția și gradul de umiditate. Pe lângă cele mai răspandite specii, cum ar fi: ochii șoarecelui, odoleanul, păiușul, feriga de piatră, trăsnicul, există unele endemisme carpatice: micșandra de munte, ca și unele specii rare. Dintre speciile de licheni prezente în masivul Bucegi enumerăm reprezentanți din clasa Ascolichenes, ordinul Discolichenes.



2. Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj trebuie menționat arboretul de pe Brâul Furnicii, care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750 m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația pajiștilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim: crinul de pădure, coada cocoșului, măcrișul, iarba moale, milițiana, omagul, nopticoasa, colțunul doamnei, tulichina, ștevia - endemism carpatic, ciuboțica cucului, gențiana - endemism carpato-balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulița.

3. Etajul alpin inferior. Tufărișurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte răspandite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre Bran. De asemenea, rezervația cuprinde și o bună parte din jnepenișurile de pe platoul munților Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici. Jnepenișurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbuști de la noi, și anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost găsită pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate aceste zone fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei lemnoase din acest etaj este cimbrul (Pinus cembra), singura specie arborescentă care se ridică în zona alpină și care reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a doua în valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800– 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu, între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra văii Mălăești, la circa 1700 m altitudine.
Dintre asociațiile de tufărișuri pitice se pot aminti: firuța, vițelarul, salcia pitică, cornutul, garofița, afinul, merișorul. Asociația se întâlnește mai ales pe versanții nordici sau vestici, unde zăpada se așterne tot timpul iernii, dar se topește relativ repede primavara, pe soluri de tip podzol alpin. La altitudini mai mici sau pe versanți mai luminați, mai întâlnim paiușul, rotunjioara. În etajul alpin propriu-zis se întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița - endemisme ale Carpaților Meridionali. Se mai întâlnesc: cinci degete, spârceta - endemism carpatic, unghia păsării, gențiana, ghintura, cimbrișorul - endemism carpatic, vârtejul pământului, campanula, ochiul boului.



FAUNA


Fauna este reprezentată de mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs, căprioară, veveriță. Dintre păsări apar aici cocoșul de munte, găinușa de alun, zăganul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină se întâlnesc acvila de munte și capra neagră. Al. Grossu, studiind fauna moluștelor și gasteropodelor, a identificat în Bucegi peste 100 de specii și varietăți, dintre care multe endemisme: Daudebardia transsylvanica, Vitrea transsylvanica, Helicigona banatica, Trichia transsylvanica, Alopia canescens, Alopia nixa.[6]
Fauna mamiferelor este încă bine reprezentată în pădurile de la poalele masivului, deși activitățile economice și dezvoltarea orașelor sunt principalele cauze ale dispariției multor exemplare din: cerbul carpatin, căprioare, mistreți, râși, lupi, vulpi, veverițe, pârșul mare, pârșul cu coada stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător etc.
Fauna ornitologică, studiată în special de I. Cătuneanu, este reprezentată prin: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus fulvus), vulturul pleșuv brun (Aegypius monachus), acvila încălțată (Aquila heliaca heliaca), șorecarul comun (Buteo buteo), corbul (Corvus corax), mierla de piatră (Monticola saxatilis), fluturele de piatră (Trichodroma muraria), mierla gulerată alpină (Turdus torquatus alpestris), mierla de pârau (Cindus cindus aquaticus), forfecuța gălbuie (Loxia curviostra), fasa de munte (Anthus spinoletta), lăstunul mare (Apus apus apus).
Fauna herpetologică a fost studiată de I. Fuhn și este reprezentată prin aproximativ 16 specii, între care se numără: șopârla de nisip (Lacerta afilis agilis), șopârla de zid (Lacerta muralis muralis), șopârla vivipară(Lacerta viviparia), viermele orb (Anguis fragilis), șarpele fin (Coronella austriaca austriaca), vipera comună europeană (Vivipera berus berus), vipera de poiană (Vipera ursinii macrops).
Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează pe lângă Facultatea de Biologie a Universității din București. Pentru o mai bună documentare și pentru a facilita accesul specialiștilor în mediul de viață al animalelor din Bucegi, din anul 1927 apare Cabana Naturaliștilor de pe Jepi, fondată de Societatea Naturaliștilor din Romania.
Dintre cei care și-au dedicat mare parte din timp pentru studierea faunei Bucegilor amintim pe: C. Bogoescu, Ecaterina Dobreanu, M. Ienistea, C. Ionescu, C. Manolache - care au studiat lumea insectelor, pe Radu Codreanu - grupe de viermi, N. Botnariuc, M. Băcescu, Traian Orghidan, Valentin Pușcariu - care au studiat crustaceele, C. Motas si J. Tanasachi - care au studiat hidrocarienii.[7]
Vânatul intensiv, turismul necontrolat și pătrunderea în masiv a mijloacelor de transport creează probleme speciilor locale.


Rezervația Naturală Bucegi Mălăiești


Cheile Orzei 45.18° N 25.25° E
În cadrul Munților Bucegi, pe teritoriul județului Brașov se găsesc câteva obiective puse sub ocrotire, care au statut de rezervație naturală: Abruptul Bucșoiului, Valea Mălăiești și Valea Gaura, unde, datorită faptului că afluența de turiști este mai redusă, s-au retras cele mai multe capre negre din acest masiv. Pentru asigurarea unor condiții optime de viață pentru caprele negre, numai în Valea Gaura spre exemplu, este pusă sub ocrotire o suprafață de 63 de hectare din zona golului alpin. În regim de ocrotire mai intră și zona superioară a pădurilor de molid, unde caprele se retrag în timpul iernii. În afară de capre negre, în aceste areale mai sunt protejate și alte animale: râsul, cocoșul de munte și multe specii floristice rare[8]. Vezi și Parcul National Bucegi. Rezervația de jepi de langă Piatra Arsă.
[modificare]Rezervații floristice
Cuprind obiective floristice și faunistice reprezentate în Abruptul Bucsoiului, Valea Mălăiești și Valea Gaura. Specii ocrotite: Daphne blagayana (iedera albă), Angelica archangelica (angelica), Leontopodium alpinum (floarea-reginei, sau floarea de colț), Nigritella rubra (sângele voinicului), Dryas octopetala (argințica), Salix herbacea, Salix reticulata (salcia pitică), Papaver pyerenacium (macul galben), Botrychium lunaria (iarba dragostei), Silene acaulis (iarba roșioară). Ca arbuști se întalnesc Pinus montana (jnepenii), Juniperus nana (ienupărul), Rohodendron kotschyi (smârdarul, bujorul de munte)[9].
Aninișul de la Sinaia este o rezervație forestieră complexă reprezentată de o mică și interesantă pădure de foioase compusă din anin (Alnus incana), paltin (Acer pseudoplatanus) și carpen (Carpinus Betulus). În afară de arbori mai regăsim aici și arbuști cum ar fi păducelul (Crataegus intermedia) și alte plante ocrotite precum piciorul cocoșului (Ranunculus carpaticus), crinul de pădure (Lilium Martagon), sânziene (Galium vernum), floarea paștelui (Anemone nemorosa)

PARCUL NATIONAL BUCEGI

Suprafața parcului este de 32663 ha, din care 60% fond forestier și 30% pajiști alpine. Administrația parcului se află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița.
Vezi și: Parcul Natural Bucegi.
[modificare]Rezervația Cheile Orzei
Rezervațiile naturale mixte Orzea – Zănoaga și Zănoaga – Lucacilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid (Pices abies); o vegetatie termofilă compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris (Iris dacica), scorușul (Sorbus cretica), spinul (Carduus candicanus), umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum montanum), caprifoiul (Lonicera caerulea), cosaci (Astragalus depressus), etc.


CABANE SI REFUGII

-Cabana Caraiman :este o cabană montană cu destinație turistică construită în anul 1937 la o altitudine de 2025 metri, în partea estică a platoului Bucegilor, la intrarea în Valea Jepilor.

Situată pe versantul prahovean al Munților Bucegi, la altitudinea de 2025 m, în căldarea de obîrșie a Văii Caraimanului, pe o terasă numită Șaua Mică a Caraimanului, cabana este așezată într-o poziție deosebit de pitorească. De pe terasa ei se poate admira, printre impresionanții pereți ai Caraimanului și Jepilor Mici, Valea Jepilor
Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic și sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă în firul văii Seci. Mai sus de Brîna Portiții, versantul prezintă 5 brîne etajate, dintre care primele 4 constituie Brînele Mici ale Caraimanului, iar cea superioară, Brîna Mare a Caraimanului, cu potecă turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei văi. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasă, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Bușteni.


-Altitudinea: 2 025 m.
-40 locuri
-Apă de izvor (temporar).
-Încălzire cu gaze naturale.
-Terenuri de schi, pentru avansați și începători, în apropierea cabanei (sezon l decembrie—30 aprilie).
-Stațiile C.F.R. cele mai apropiate: Bușteni și Sinaia, pe linia București — Brașov.

ACCES:

-BUȘTENI–VALEA JEPILOR–CARAIMAN; Marcaj: cruce albastră; Timp: 3-3½ ore
-CARAIMAN–BABELE; Marcaj: cruce albastră; Timp: 20-30 min
-CABANA CARAIMAN (2025 m)–Brâna Mare a Caraimanului–Crucea Eroilor (Caraimanului) (2284 m); Marcat. Durata: 1 oră

-Cabana Omu - 2505m; este cabana situată la cea mai mare altitudine în Munții Carpați, fiind și cel mai înalt punct locuit permanent din România.


ISTORIC
Prima construcție pare a fi cea ridicată în 1888 de către Siebenbürgischer Karpaten Verein (SKV). Inaugurarea a avut loc la 2 septembrie iar cabana a fost cunoscută sub numele de "Casă de piatră de la vîrful Omul". În anul 1900 este construită o a două cabană, din lemn, de către Societatea Carpatină Sinaia. Cele două construcții funcționează o perioadă simultan. În octombrie 1911 cabana de lemn este distrusă de un incendiu. Anul următor, în 1912, Societatea Carpatină Sinaia hotărăște refacerea cabanei dar acțiunea rămîne doar în proiect. Planurile sunt preluate de către Societatea Turiștilor din România (STR). Nici această asociație nu reușește să materializeze proiectul. În 1924, Hanul Drumeților, grupare constituită de câțiva foști membri ai STR, începe realizarea elementelor unei cabane pe care intenționau să o boteze Casa Zorilor. Acestea sunt făcute în curtea Fabricii de Hârtie a fraților Schiel din Bușteni urmând apoi să fie urcate cu telefericul pe muntele Piatra Arsă și, de aici, transportate pe vîrful Omul. Hanul Drumeților nu a putut duce până la capăt construcția, societatea dizolvându-se în 1925. În același an lucrarea este preluată de Turing Clubul României care începe asamblarea cabanei în luna septembrie. În ianuarie 1926 construcția era deja ridicată pe vîrf. Inaugurarea oficială a avut loc la 7 august 1926. Între 1936 și 1937 au loc lucrări de extindere, rezultatul fiind clădirea care se păstrează aproximativ în aceeași formă până astăzi.
Prima cabană de piatră construită în munții Bucegi (3 septembrie 1888), cabana Omu este situată pe cel mai înalt vârf al Munților Bucegi fiind cea mai înaltă bază turistică din România.


-Cabana Babele

Situată pe platoul Munților Bucegi, la o altitudine de 2206 metri, sub Vârful Babele (latitudine - 45,40617; longitudine - 25,47201), Cabana Babele reprezintă baza turistică centrală a munților Bucegi, aici încrucișându-se principalele drumuri. A fost construită în 1937 de către societatea turistică Admir. Este gazda unor fenomene litografice: ciupercile de piatră numite Babele - monumente ale naturii - aflate chiar în fața cabenei și a Sfinxului în imediata ei apropiere. Iarna și mai ales primavara, Cabana Babele servește ca baza pentru practicarea schiului. Accesul poate să fie cu telecabina din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la Cabana Piatra Arsă.
Păstrând legătura cu Sfinxul, ele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman” fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au format legende si teorii. Unii cercetători spun că agenți modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Se are in vedere și alternanta rocilor, gresii și calcare de pe platou. Insă nu poate fi negată intervenția umană la finisarea formelor mai mult sau mai putin regulate. Până acum, nici o dovadă stiințifică nu a putut explica pe de-a intregul acest fenomen și astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul.


TRASEIE


-Telecabina Bușteni - Babele -> marcaj (stația de plecare este lângă hotelul Silva-Bușteni)
-Telecabina Peștera – Babele (stația de plecare este lângă refugiul Salvamont Peștera)
-Traseul turistic Bușteni - Cabana Caraiman - Cabana Babele
-Traseul turistic Peștera - Cabana Babele
-Traseul turistic Bușteni - Jepii Mari - Piatra Arsă - Cabana Babele


CONDITII CAZARE

-capacitate: 108 locuri în camere cu 2 - 12 paturi
-bufet și restaurant cu autoservire permanentă
-lumină electrică de la rețeaua publică
-toaletă și apă curentă
-încalzire cu gaze naturale și calorifere



-Cabana Diham 1320 m

Situată în Munții Dihamului, la marginea unei poieni largi de sub Măgura Cenușie, Cabana Diham reprezintă o importantă bază turistică. Ea oferă un excelent loc de odihnă și este în același timp un punct de plecare pentru numeroase excursii în împrejurimi sau în excursii mai dificile pe abruptul nordic al Bucegilor. Astfel, pe versantul sud-estic al Muntelui Diham, la marginea unei frumoase păduri de brad, putem poposi la Cabana Poiana izvoarelor, iar pe versantul nordic, în Valea Mălăiești, la 1720m, la Cabana Mălăiești. Iarna cabana Diham servește ca bază pentru practicarea schiului.
-altitudinea de 1320 m
-se ajunge pe poteci venind din Predeal, Azuga, Bușteni sau Râșnov.
deschisă permanent
-87 locuri (bufet, apă curentă, duș, încălzire)

TRASEIE
-Predeal - Râul Leuca - Valea Iadului - Șaua Baiului (1363 m) - Cabana Diham (1320 m)
-Gara Azuga (940m) – Valea Grecului – Șaua Baiului (1363m) – Cabana Diham (1320m)
-Bușteni (885m) – Căminul Alpin (925m) – Cabana Gura Diham (987m) – Șaua Baiului (1363m) – Cabana Diham (1320m)

-Cabana Mălăiești, include echipă Salvamont, arsă, apoi reconstruită - funcționeaza la capacitate redusă
așezată pe o morenă a celei mai frumoase văi glaciare din Munții Bucegi, Valea Mălăiești, sub creasta zimțată a Padinei Crucii, străjuită de Bucșoiu la o altitudine de 1720 m, oferă adăpost turiștilor care vor să cunoască această zonă de pe versantul nordic al masivului. Pe platoul de la Mălăiești se găsesc două construcții care pot oferi adăpost turiștilor: refugiul de salvamont și o cabană recentă, mai mare.

A fost ridicată în 1882 (prima cabană din Bucegi) de către SKV (Der Siebenbũrgische Karpaten-Verein, Asociația Transilvănenă a Carpaților) în poiana de mai jos de golul alpin, la o altitudine de 1.570 de metri (mai jos de zona numită „La Blide”), aceasta fiind un ultim popas în drumul spre Vârful Omu, dar poate fi și o destinație în sine. Începută la 7 mai 1882, construcția este inaugurată la 29 iulie. Din păcate adăpostul de lemn nu a rezistat prea mult, arzând în anul 1897. La 24 august 1898 este inaugurată o nouă cabană, odată cu Drumul lui Deubel, refăcut în această perioadă. În anul 1923 o cumplită avalanșă, pornită dn jgheaburile Bucșoiului, a distrus cabana. N-a mai fost reconstruită pe același amplasament. Resturile adăpostului au fost cărate sus, în golul alpin, fiind folosite la ridicarea unei alte cabane. În anul 1924 aceeași asociație turistică a ridicat „Casa Mălăiești” pe noul amplasament, la o altitudine de 1.720 de metri, la adăpostul Padinei Crucii. A fost mărită în anii 1938 - 1939, iar în 1967 a fost modernizată.

CARACTERISTICI


-altitudinea de 1720 de metri
-dotări: 100 paturi în camere cu 3-14 locuri
-deschisa permanent; prezenta permanenta asigurata de catre salvamontisti la Refugiul -Salvamont (aflat langa cabana)
-ambianță: clienți veseli, repede vărsători de acorduri folk din chitară


ACCES
 Se ajunge pe poteci pornind din Râșnov, de lîngă Uzina Electrică, până la Glăjerie, pe traseu bandă albastră (cca 4 ore), din Predeal, spre cabana Diham, pe poteca marcată punct roșu care se varsă în traseul care vine din Bușteni (aprox. 3 ore)., dinspre Bușteni, pe poteca cu marcaj triunghi roșu pînă la Pichetul Roșu, apoi pe bandă roșie (cam 6 ore) sau dinspre Vârful Omu; chiar și în verile caniculare există porțiuni pe care veți întâlni depuneri de gheață și zăpadă Tot de la Mălăiești se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice, alpine și de schi din zonele Coștila, Omul, Morarul și Bucșoiul.
-Râșnov (885 m) – Poiana Mălăiești (1300 m) – Cabana Mălăiești (1720 m)
-Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – La Prepeleac (1800 m) – Cabana Mălăiești (1720 m)
-Cabana Diham (1320 m) – Glăjărie (980 m) – Poiana Mălăiești (1320 m) - Cabana Mălăiești (1720 m)
-Cabana Omu (2505 m) – Hornurile Mălăiești (2315 m) – Cabana Mălăiești (1720 m)
-Bran (750 m) – Poarta - Muntele Clincea - Lacul Țigănești – Cabana Mălăiești (1720 m)
-Bran (750 m) – Șimon - Valea Gaura - Hornurile Mălăiești – Cabana Mălăiești (1720 m)

-Refugiul Salvamont din Valea Spumoasă
-Refugiul Salvamont Cota 2000 Sinaia
-Refugiul Salvamont Baba Mare Bușteni[11]
-Casa Schiel (Canton Jepi/Casa Naturaliștilor) 1925m
-Cabana Bolboci
-Cota 1500
-Cabana Furnica
-Cabana Gura Diham
-Cabana Padina
-Hotelul Peștera
-Cabana Piatra Arsă
-Cabana Poiana Izvoarelor - arsă in iarna 2005 - 2006. Reconstruită.
-Cabana Scropoasa
-Cabana Vârful cu Dor
-Cabana Vârful Omu
-Cabana Brădet, aflată pe drumul Sinaia - Cota 1400.
-Cabana Cota 1000, aflată pe șoseaua Sinaia - Târgoviște.
-Hotel Alpin Cota 1.400
-Complexul Turistic Zanoaga (1.400 m)[12]

TRASEIE MARCATE

A)Cruce albastră: Pietroșița - plaiul Lespezi - cabana Scropoasa - cabana Zănoaga - cabana Padina - hotel Peștera - cabana Babele;

B)Cruce rosie: hotel Peștera - cabana Padina - șaua Strunga - sub Strungile Mari - spre Moeciu, prin Vf. Pravalele și Vf. Bingaleasa;

C)Banda albastră: Cabana Omu - valea Ialomiței - hotel Peștera - șaua Cocora-Lăptici - cabana Piatra Arsă;

D)Banda roșie: hotel Peștera - vâlcelul Lăptici - șaua Lăptici - valea Izvorul Dorului -cabana Vărful cu Dor;

E)Banda roșie: Cabana Omu - Vârful Guțanu - Vârful Bătrâna - șaua Strunga sub Strungile Mici - șaua Bucșa;

F)Punct roșu: hotel Peștera - cabana Padina- șaua Strunga - spre Moieciu de Sus prin Muntele Grohotișu, Poiana Gutanu, Muntele Plesa;

G)Triunghi rosu: hotel Peștera - valea Doamnelor - șaua Bătrâna - spre Moeciu de Sus, prin Poiana Gutanu, Muntele Plesa ;
Bandă galbenă : Cabana Babele - Cabana Omu - 2 ore[13]
[modificare]Sport și stațiuni

ACTIVITATI SPORTIVE

-Schi
-Escaladă sportivă
-Orientare turistică
-Alpinism

AZUGA

Stațiune climaterică și turistică importantă, Azuga este situată pe Valea Prahovei, la confluența cu râul Azuga, la poalele Munților Bucegi și Munților Baiului, în vecinătatea culmilor Sorica și Cazacu.
Azuga posedă prima pârtie de schi din România omologată de F.I.S. (Federația Internațională de Schi) - pârtia Sorica. Din acest motiv, dar și datorită investițiilor masive în infrastructura de turism care au avut loc în ultima perioadă, Azuga s-a dezvoltat ca una din cele mai mari stațiuni de schi din țară.
Pârtii de schi:
-Sorica - lungime 2100 m, dificultate medie, diferență de nivel de 561 m, instalație de iluminat nocturn și tunuri de zăpadă pentru 700 m.
-Cazacu - lungime 1920 m, dificultate medie, diferență de nivel 530 m.
-Cazacu variantă - lungime 400 m, dificultate medie, instalație de zăpadă artificială.
-Cazacu bretea - lungime 715 m, diferență de nivel 163 m.
-Sorica sud - lungime 770 m, dificultate ușoară.
-La Stână - lungime 910 m, dificultate ușoară.
Stațiunea Azuga dispune de o telegondolă inaugurată la sfârșitul anului 2007, care oferă acces de punctul superior către toate pârtiile din stațiune. Există de asemenea și instalații de teleschi, miniteleschi si babyschi.

BRAN


-Pârtia Bran - Zănoaga a fost inaugurată în anul 2005, și este situată la mai puțin de 4km de Castelul Bran. Aceasta prezintă o dificultate medie, potrivită atât schiorilor începători, cât și celor avansați. Pârtia are o lungime de 1000 de metri, și este dotată cu teleschi. Diferența de altitudine este de 170 de metri. Pasionații sporturilor de iarnǎ se pot bucura de disponibilitatea pârtiei datoritǎ tunurilor de zǎpadă artificială, ce o fac practicabilă și în iernile cu mai puțină zăpadă. De asemenea, pârtia este dotată cu instalație de nocturnă, pentru cei care doresc sǎ schieze în timpul nopții. La baza pârtiei, se aflǎ mai multe centre de închirieri cât și un centru de prim ajutor.

BUSTENI

Stațiune balneoclimaterică și de odihnă, se află la o altitudine de 880 metri, la poalele Caraimanului. Stațiunea este denumită și Poarta Bucegilor, datorită poziției sale, de aici deschizându-se numeroase căi de acces în munte, cele mai deosebite atracții fiind Piatra Arsă, Jepii Mari, Jepii Mici, Crucea de pe Caraiman și Coștila - renumită în mediul alpiniștilor. Stațiunea Bușteni face legătura cu platoul Bucegilor prin cel mai lung traseu de telecabină din țară și dispune de numeroase pârtii de schii cu diferite grade de dificultate, atât pentru începatori cât și pentru cei mai experimentați. Stațiunea Bușteni este străjuită de muntele Sorica, muntele Zamora, muntele Cumpătu, care sunt caracterizați printr-o panta lină, împăduriți până la jumătate și acoperiți cu pășuni, fiind și locul unde râul Prahova se întâlnește cu pâraiele Valea Cerbului și Valea Albă. Pârtia Kalinderu - este astăzi una dintre cele mai moderne din țară. Lungimea pârtiei, destinată agrementului, concursurilor și compețitiilor sportive, este de 1.500 de metri, cu o pantă medie de 37% și o lățime de 40 de metri.

PREDEAL

Sporturile de iarnă sunt principala atracție a acestei minunate stațiuni de munte, dar și aici, încercãm sã oferim mai mult decât atât. Sporturile montane dar nu numai, au fost într-o continuă dezvoltare, iar profesorii de sport și-au fãcut întotdeauna datoria. În afarã de schi, în Predeal au loc anual, chiar de mai multe ori, concursuri sportive montane. Printre sporturile preferate de pasionații de adrenalină se numără snowboarding-ul, alpinismul, tiroliana, mountainbikeing-ul și sporturile cu motor precum cele cu ATV-ul.
În stațiunea Predeal, orice turist poate beneficia de servicii de închirieri material sportiv, lecții de antrenament în toate aceste sporturi montane, chiar și lecții de înot sau tenis de câmp. Pentru ceilalți doritori de distracție mai sunt în afarã de pârtiile de schi existente și pârtii special amenajate pentru sãniuș, patinoare sau terenuri pentru tenis de câmp.

SINAIA

Sinaia, "perla Carpaților", așa cum a fost adesea numită, se află pe Valea Prahovei, la poalele Bucegilor. Sinaia are statut de stațiune turistică și balneo-climaterică. Altitudinea orașului variază între 767 m și 1.055 m.
Stațiunea este renumită pentru atracțiile sale turistice. printre care: Castelul Peleș, Mănăstirea Sinaia, Cazinoul etc.
În Sinaia există numeroase facilități pentru turiști și pentru amatorii sporturilor de iarnă: hoteluri, pensiuni, transport pe cablu (telecabină și telegondolă) și pârtii de schi amenajate.
[modificare]Sanatoriul Moroeni

LISTA CU VARFURI

-Varful Omu: este vârful muntos clasat al unsprezecelea între vârfurile muntoase din România, situat în Masivul Bucegi, reprezentând cel mai înalt punct al acestui masiv. Altitudinea sa este 2.505 metri, după alte măsurători, 2.507 metri, la baza bolovanului de pe varf, sau 2.514 metri in varful acestuia. Este vizibil de pe creasta Pietrei Craiului, precum și de pe Valea Prahovei.
Pe Vârful Omu se află cabana omonimă, Cabana Omu, precum și o stație meteorologică, Stația meteorologică Vârful Omu, care poate fi considerată locul cel mai înalt din România populat permanent.


-Vârful Coştila (2490m):este vârful muntos clasat al patrulea între vârfurile muntoase din Munții Bucegi, cu altitudinea de 2.490 m,este vizibil de pe creasta Pietrei Mari, precum și de pe Valea Prahovei, fiind ușor de recunoscut prin releul montat pe acesta. Releul de Televiziune.



-Vârful Bucura (2503 m):este al doilea vârf ca înălțime din masivul Bucegi cu 2503 m. El se găsește la mică distanță de vârful Omu și Cabana Omu. Deși este printre puținele vârfuri din România ce depașesc înălțimea de 2500 m, este mai puțin cunoscut, "eclipsat" probabil de mult mai celebrul său vecin, vârful Omu.


-Vârful Bucșoiu (2492 m): este vârful muntos clasat al treilea între vârfurile muntoase din Munții Bucegi, cu altitudinea de 2.492 m. Accesul pe vârf se poate face din mai multe direcții : dinspre vârful Omu, dinspre cabana Poiana Izvoarelor sau dinspre valea Mălăiești prin Brâna Caprelor. Este vizibil de pe creasta Munților Piatra Mare, precum și de pe Valea Râșnoavei.

-Vârful Obârșia (2480 m)

-Vârful Coștila (2490 m)
-Vârful Caraiman(2384 m)
-Vârful Babele (2294 m)
-Vârful Jepii Mici (2143 m)
-Vârful Jepii Mari (2071 m)
-Vârful Piatra Arsă (2044 m)
-Vârful Furnica (2103 m)
-Vârful cu Dor (2030 m)
-Vârful Cocora (2191 m)
-Vârful Lăptici (1872 m
-Vârful Blana(1875 m)
-Vârful Oboarele (1707 m)
-Vârful Dichiu (1713 m)
-Vârful Grohotișu (2108 m)
-Vârful Strungile Mari (2089 m)
-Vârful Șaua Strunga (1909 m)
-Vârful Tătarii (1998 m)
-Vârful Deleanu (1901 m)
-Vârful Lucăcilă (1895 m)
-Vârful Zănoaga (1788 m)

LEGENDE


-Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Munților Bucegi, la 2216 metri altitudine, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.
presupusul rol religios al formațiunilor naturale (Sfinxul, Babele ș.a.) și o presupusă locație a muntelui Kogaion. Iată ce scrie Strabon, în "Geografia" (VII, 3, 5): "Tot așa și acest munte a fost recunoscut drept sacru și astfel îl numeau geții; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături".
autenticitatea plăcuțelor de la Sinaia.
despre numele celebrelor stânci, Babele, unii spun că ar veni de la legenda Babei Dochia, care s-ar fi prefăcut în stână de piatră, împreună cu oile ei, chiar pe locul Babelor de azi.

ACCES SI TRANSPORT

Există servicii de telecabină din Bușteni până la Babele, și din Sinaia până la Cota 1400 și apoi de la Cota 1400 până la Cota 2000. În Parcul Natural Bucegi există două drumuri de acces auto care parcurg aproape întreaga suprafață, înlesnind accesul turiștilor: unul din partea de sud, ce începe din localitatea Moroeni și urcă până la barajul Bolboci și mai departe până la hotelul Peștera, unde se intersectează cu drumul ce urcă pe Platoul Bucegilor; altul din partea de est, ce pleacă din Sinaia, urcă pe la Cuibul Dorului și mai departe în Șaua Dichiului și de aici fie în zona de platou, fie pe Valea Ialomiței. În rest, accesul se face pe poteci și drumuri forestiere.

Accesul în localitățile de unde se poate pleca în Masivul Bucegi este lesnicios, mai ales în stațiunile de pe Valea Prahovei, atât pe DN1, cât și pe calea ferată magistrală ce leagă București de Brașov. De asemenea, se poate ajunge și prin partea de sud, pe DN71 (Târgoviște-Sinaia) până în localitatea Moroeni, sau cu trenul pe calea ferată București-Târgoviște-Pietroșița.
-Predeal
-Azuga
-Poiana Țapului
-Bușteni
-Sinaia
-Moroeni
-Pietroșița
-Bran
-Rucăr
-Zărnești

BY  L_ESCU
SURSA ACESTUI ARTICOL ESTE:WIKIPEDIA.




































Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu